În 1921, D.H. Lawrence a decis că are nevoie să petreacă un timp departe de casa sa din Sicilia și a ales o insulă „din afara circuitului civilizației". După ce a explorat cultura din Sicilia și alte părți ale Italiei, scriitorul a căutat un loc simplu sau, după cum a descris Sardinia, „care nu aparținea de nimic".
Aproximativ 90 de ani mai târziu, Sardinia încă pare a fi destul de diferită de restul Italiei.
Multe s-au schimbat din vremea lui Lawrence. Începând cu anii 1960, oameni bogați din toate colțurile lumii au început să vină în număr mare la Costa Smeralda, iar cei cu venituri mai modeste în stațiuni mai puțin faimoase, cu companii de zbor low-cost. Descrierile din broșurile turistice ale Sardiniei drept „o felie din Seychelles" sau „Caraibele Italiei" nu sunt simple hiperbole. Ar fi greu de găsit un număr atât de mare de plaje ispititoare oriunde altundeva la Marea Mediterană. Nisipul de aici este alb, apa are toate nuanțele posibile de albastru și verde, iar rocile sculptate de vânt, dunele și mlaștinile oferă priveliști uimitoare. Insula are 1 800 km de țărm, adică un sfert din întreaga coastă italiană.
